Valuri alb-ro?ii ?n ?ari??n ?i ?mprejurimi
Шрифт:
Ceb^isef a propus la functia de sef al departamentului economic a stabului pe Starikova.
O femeie?! – s-a indignat Nosovici.
E vaduva colonelului Starikov. Acesta a slujit la stabul cartierului la Petrograd. Doua luni ^in urma a fost executat prin ^impuscare de bolsevici pentru pregatirea rascoalei.
Nosovici nu a mai reprosat.
Capitanul de rangul doi marinarul, Lohmatov a fost chemat de la Petrograd si de asemenea a fost inclus ^in componenta stabului.
Pe 12 mai, un alt prieten apropiat al lui Nosovici, colonelul Kovalevski, a fost numit sef al departamentului de mobilizare, acesta era fostul sef al departamentului de contraspionaj al stabului militar de la Minsk si asistent al sefului departamentului operational al serviciului de spionaj al Consiliului Suprem Militar al Armatei Imperiale Ruse. Nosovici a decis ca p^ana una alta sa nu-i ^impartaseasca lui Kovalevski sarcinile puse ^in fata grupei.
Legatura cu Moscova se presupunea ca va fi ^intretinuta prin consulul francez Charbo, curierul Stradetkii si adiutantii lui Nosovici si Ceb^isev. Din informatiile lui Ceb^isev, garnizoana Tarit^inului numara numai vre-o 3000 de oameni, din care 800 erau puscasi letonieni. Seful garzii garnizonului era ofiterul S^arb, Vuiasinovici, el avea si careva legaturi cu organizatiile clandestine.
La 27 mai Nosovici cu stabul a venit la Tarit^in. ^In aceiasi zi, Charbo a primit de la Moscova o depesa cifrata cu ordinul sa ia legatura cu Nosovici si sa conecteze la lucru pe Hristici -reprezentantul misiunii militare s^arbe la Tarit^in, care de asemenea avea legaturi clandestine. ^In sarcina lui Hristici era inclus ca acesta sa convinga la revolta Primul Regiment Revolutionar S^arb, stationat ^in oras.
Pentru a evita suspiciunile bolsevicilor, Nosovici a decis sa mearga la Tarit^in cu sotia sa. Kovalevskii a venit cu toata familia – sotia si patru copii.
^Inca la 2 mai, prin ordinul lui Trotkii, conducator militar al Cartierului militar Nord-Caucazian a fost numit Andrei Evghenievici Snesarev, el era un bun cunoscut al unora dintre noii stabisti.
Totul e contra noastra
Moscova. 22 mai anul 1918.
Locomotiva statea pe caile ferate, ^incord^andu-se din c^and ^in c^and si pufaind cu aburi albi, gata sa porneasca ^in orice moment. Peronul nocturn era pustiu, nesalutabil si periculos din cauza bandelor numeroase care invadau Moscova revolutionara.
Conform ordinului lui Trotkii, comisarul meu de la executia prin ^impuscare, ma ^insotea. S-a oprit l^anga usa vagonului, m-a lasat sa intru si a plecat, tacut ^in noapte.
Vagonul s-a dovedit de categoria ”Lux”. Asa calatoreau ^inainte vreme doar functionarii tarului de cel mai ^inalt rang. ^In ad^ancul vagonului, ^in sala de conferinte, la o masa imensa era asezat un domn ^in v^arsta, zvelt cu mustetile usor rasucite ^in sus. Rasfoia niste h^artii, consulta niste carti de referinta imense, ce erau aranjate cu acuratete pe tot perimetrul mesei si ^i-si ^insemna ceva. Era ^imbracat ^in uniforma de general-locotenent, pe piept erau ordinele Sf^antului Vladimir de rangul trei cu sabiile Sf^antului Gheorghe de rangul trei si patru.
C^and a auzit pasii mei, generalul a ridicat capul si m-a privit cu o privire tenace, discreta si inteligenta. Ce mai surpriza! Era imposibil sa nu recunosc ^in domnul impunator pe legendarul general, Andrei Evghenievici Snesarev, orientalist, absolventul Academiei Statului Major General si fostul meu profesor de geografie militara de la Scoala de Cavalerie. ^In nici un caz nu mi-as fi putut imagina ca comunistul Trotki v-a ordona sa-l asist pe un general tarist. Sau e o ^incercare subtila? Nu se stie. De fapt la Moscova se zvonea ca ”demonul revolutiei” nu prea se ^impaca cu multi dintre bolsevicii care s-au ridicat din clasele sociale inferioare ^in grand-sefi si care erau revoltati de puterea lui nelimitata si de aroganta lui.
^In orice caz nu voi ^intreprinde nici o actiune si voi astepta, p^ana generalul nu va spune parola.
Inexplicabil dar ^in acel moment nu ^i-mi doream ca Snesarev sa ma recunoasca. De fapt despre lista mea de serviciu slaba nadejde sa cunoasca el acum ceva, deoarece ne-am intersectat noi numai la Scoala de Cavalerie, dupa care generalul a slujit la Turkestan, Siberia si Minsk. Ultimele functii daca nu ma ^inseala memoria, au fost din categoria spionajului si contraspionajului. Uite c^at de neasteptat s-au aranjat toate! Sau nu?.. Doar ^in fata mea statea unul dintre cei mai buni specialisti ^in strategie, acumulare si analiza a informatiei, agent de spionaj si contraspionaj de cel mai ^inalt rang, care a lucrat, printre multe altele ^in India, Afganistan, Tibet si Kagaria, era participantul reusitei de la Brusel, etnograf si candidat de matematica pura.
Excelenta voastra, i-au eu pozitia de drept ^in fata generalului, – permiteti-mi sa ma prezint. Sunt fostul subofietr de cavalerie Istomin. Am venit ^in subordinea Dumneavoastra la ordinului tovarasului Trotki.
Snesarev s-a mirat foarte mult de cele auzite. Oare chiar e posibil sa ma tina minte sau stie ceva despre slujba mea?
Eu sa fiu sincer am asteptat sa vad un proletar de la uzinele din Tarit^in, – a zis ^incet generalul, fara sa-si ea ochii de la mine. – Am nevoie de un adiutant bine cunoscut cu Tarit^inul sau si mai bine care a trait acolo. Si c^and colo! ^I-mi este trimis un oarecare subofiter de cavalerie!
Presupun ca tovarasul Trotkii si-a oprit alegerea asupra persoanei mele din ambele motive expuse de Dumneavoastra. Sunt cunoscut cu slujba ^in armata. M-am nascut si am crescut la Tarit^in. Daca e sa fiu mai exact, ^in catunul Bukatin pe ....
Malul st^ang al r^aului Volga, – m-a ^intrerupt Snesarev.
Exact asa, Excelenta voastra, – am rostit cadentat eu, straduindu-ma sa nu fie observata mirarea mea extrema. Se vede ca generalul a studiat foarte amanuntit geografia uezdului Tarit^in. – La Tarit^in am absolvit gimnaziul.
Foarte bine, – a zis ^incet generalul, se parea ca ^inca nu stie cum sa procedeze cu mine. – Probabil ca la fel a-ti mai absolvit si Scoala de Cavalerie si a-ti slujit pe frontul german. Da?
Exact.
Oare chiar sa-si fi amintit? Ce e mai departe?
Chiar de Dumneavoastra si am nevoie! – a zis pe neasteptate Snesarev. – Luati loc.
El a mutat cu acuratete h^artiile si cartile de referinta la marginea mesei. Trenul s-a pornit.
^I-mi ^inchipui, ca a-ti flam^anzit v^artos. Deaceea Va propun sa luam cina, – pe fata generalului a aparut un z^ambet retinut.
Cu foarte mare placere. Cartelele pentru alimente le-am primit chiar ^in cabinetul tovarasului Trotki, dar sa iau alimente pe ele asa si nu am reusit.
Nu Va nelinistiti. Sunt sigur la Tarit^in nu ve-ti avea nevoie de ele. Sa servim cina si vom vorbi. Iar la cina noi avem sci, fara carne, dar ^in schimb cu p^aine, drept ca uscata si probabil e vechi de vre-o luna. La felul doi racituri din… ceva. Iar la desert ceai negru cu rafinad si samogon proletar. Ce ziceti?
Nu e rau dupa foamea ^indurata la Moscova. Cred ca voi servi de toate, ^in afara de samogon.