Valuri alb-ro?ii ?n ?ari??n ?i ?mprejurimi
Шрифт:
Noi ne-am asezat pe o banca de unde se deschidea o imagine frumoasa spre malul opus.
Acesta este insula Golodn^ii? Iar acolo e r^aul Tarita (^Imparateasa)? – a aratat cu m^ana generalul.
Exact asa.
A-ti fost pe insula?
Nu am avut ocazia.
Mia-r fi foarte interesant sa le vizitez, sa gasesc resturile fortaretei cazacesti. E totusi o istorie militara!
^In oras niciodata nu se povestea despre ea. Cred eu ca acolo nu a mai ramas nimic. Dar uite dinspre st^anga, vedeti chiar l^anga apa e casuta lui mos Prohor. Acolo ^in toate diminetile el prinde peste, de pe cheiul sau. Vara el arendeaza cheiul pescarilor de pe malul st^ang. Ei lasa la el barcile, p^ana v^and pestele la bazar. Eu ^innoptam la el c^and nu puteam sa trec peste r^au. Dar uite-l si pe d^ansul!
Din casa a iesit un mosnegel cu cascheta cazaceaca pe cap. S-a asezat pe sc^anduri si a aruncat undita.
Aici pe faleza ce fel de constructie este?
Sala de audienta a poporului. Aici, absolut gratis, se dadeau concerte si se citeau prelegeri pe teme foarte diferite. A fost construita pe banii primei bresle a lui Repnikov si a fratelui sau mai mic. Cei mai bogati oameni ai orasului si mecenati! Cel mai mare dintre ei spunea totdeauna ca crede ^in educatie, deoarecea aceasta face lumea mai buna, iar oamenii mai bl^anzi.
Ce cobor^are abrupta catre r^au! – a observat Snesarev. – Daca ne prind aici, imposibil sa mentinem ultima frontiera. Fiecare bucatica de pam^ant este bine vazuta de sus. Nu ai unde sa te ascunzi! Dar de ce orasul se numeste Tarit^in (a ^Imparatsesei)? ^In numele carei ^imparatese?
^I-mi amintesc ca la gimnaziu la lectiile de istorie, profesorul ne spunea ca c^at nu ar parea de straniu, provenienta nu vine de la cuv^antul ”tarita (^imparateasa)”, dar vine de la ”sar^isu” – apa galbena. Pe malul Taritei c^andva exista un oras turc Saracin.
Uite cum! Ah da, aici doar a fost c^andva Hoarda de Aur. Atunci hai sa ne plimbam p^ana la Tarita. Poate acolo apa va fi galbena. ^In Volga e obisnuita, albastra – a r^as generalul.
Nu departe de pod pe malul celalalt al Taritei, ^inconjurata de casele negustorilor-mecenati si la fel de plopi presarati cu salc^ami se vedea gimnaziul meu scump Alexandrovsk.
Ne ^indreptam spre Tarita – un r^aulet cu apa putina, care cade perpendicular ^in Volga, peste care este aruncat un pod, ce uneste centrul orasului cu regiunea Zatarit^in (dupa Tarit^in). Acolo, nu departe de malul abrupt este o scoala reala, unde ^invata tineretul orasului si unde as fi nimerit si eu numaidec^at, daca nu as fi plecat sa ma ^inmatriculez la scoala de cavaleri.
Uite acolo, alaturi de casa negustorulu Kalinin se petreceau primele prezentari teatrale din oras si de fapt, acolo a ^inceput viata teatrala. Mai departe e casa negustorului Bojeskov cu teatrul de iarna. Iar acolo vedeti o gradina imensa? E casa negustoresei Scepscintevaia. Chiar ^in gradina a construit un teatru de vara. Iar mai la st^anga e teatrul ”Konkordia”, construit de fabricantul Miller. ^In aceste cartiere gimnazistii ^incleiau afisele si vindeau ”Gazeta Volga-Don”. De lucru era mult, deoarece spectacole se prezentau ^in fiecare saptam^ana, asta umplea buzunarele noastre cu fel de fel de masruntis.
Un adevarat oras de uezd al teatrelor! Formidabil! Pe ce cheltuiati Dumneavoastra banii?
Ca toti baietasii pe limonada, vata dulce si bilete la circul-shapito.
Ne-am ^indreptat ^inapoi la centrul orasului.
Dar iata ^in sf^arsit si cladirea principala, – am continuat eu sa fac cunostinta generalului cu orasul Tarit^in. – Adunarea Sociala! Aici am reusit sa intru doar o singura data, ^in septembrie anul 1909. C^anta ^insusi Shaleapin! Iar mai departe e un cinematorgaf, bibilioteca orasului, sala de lectura populara si pravalia de carti a doamnei Abalakova, aici la fel era un loc unde ^i-mi cheltuiam economiile mele de gimnazist. La st^anga – e scoala Societatii Muzicale Ruse, Casa Stiintei si Artei cu muzeul de uezd si ^in sf^arsit statia meteorologica, unde ne duceau la lectiile de stiinte ale naturii.
Recunosc, domnule Istomin, e un oras destul de placut! – a ramas fascinat generalul.
O data cu venirea zilei, strazile orasului au ^inceput sa ^invie. Prin micile bazaruri t^argovetii pregateau mesutele.
Mda e o diferenta izbitoare fata de Moscova ^infometata! – a oftat Snesarev.
^Incetul cu ^incetul strazile se umpleau cu lume. Se deschideau ferestrele, se dadeau la o parte perdelutele brodate si prin ferestre se ^intrevedeau apartamentele micute si curate ale locuitorilor. Nu s-a schimbat nimic de la plecarea mea! Nici un semn al razboiului civil si a puterii noi. O nu! ^In automobil, ridic^and nori de praf, a trecut cu viteza, comisarul ^in obisnuita geaca de piele, ^incins cu curele si ^in sapca cu stea rosie.
Dupa cum se vede autoritatile ^incep sa plece la lucru. Hai sa le dam ^inca putin timp si vom merge sa facem cunostinta si sa ne aranjam. Colonelul Nosovici cu stabul sau, cred ca deja si-au gasit locuinta, – a zis generalul, petrec^and cu privirea automobilul ^in trecere.
Ne-am asezat pe o bancuta. Pe scena de lemn s-au urcat muzicantii si a ^inceput sa c^ante muzica. Au ^inceput sa vie perechile – doamnele cu umbrele ^in compania ofiterilor ^in uniforma tarista.
E cumva placut sa vezi, ca nu doar eu singur port mundirul, – a observat Snesarev,
Strazile au se umpleau cu oameni ai Armatei Rosii. Am observat, ca sunt ^imbracati neglijent, aproape fara haine si creau impresia ca umbla fara vre-un scop prin oras. Se apropie de mesutele comersantilor, ^intreba de pret, dar se vede ca nu au bani si ^incearca sa ceara marfa pe gratis.
Cred ca e timpul! – a dat comanda generalul.
Ne sculam de pe scaunel si vedem ca spre noi alearga un domn cu figura de atlet. Parul tuns scurt si ochi imensi, albastri. Corpul antrenat ne spune ca e un sportiv cu staj. Domnul ne vede, se opreste si fata lui se lumineaza de un z^ambet imens si sincer de om multumit de sine, care stie ca pretuieste mult.
Andrei Evghenievici! Bine a-ti venit!
Salut, Anatolii Leonidovici!
Ambii se cuprind cu putere si se privesc reciproc, ca niste cunoscuti de demult, ce nu s-au vazut un oarecare timp.
Iata deci unde ne vom duce slujba noi cu Dumneavoasra! – Snesarev era evident fascinat de figura de atlet impecabila a interlocuitorului. – Iar Dumneavoastra a-ti ramas acelasi sportiv! Alergatul, scrima, ^innotul, ^impuscatul, boxul englez… Eu nu am uitat nimic? Ah da, si numaidec^at si dansurile. A-ti luat cu Dumneavoastra si armonica?