Valuri alb-ro?ii ?n ?ari??n ?i ?mprejurimi
Шрифт:
^In drum au primit telegrama de la Ordjonikindze: ”La Tarit^in s-a revoltat un pluton al anarhistului Petrenko. Au atacat esalonul cu aur si lucrari valoroase, ce au fost confiscate de la burghezii orasului. Au jefuit tot si au organizat un miting. Eu cu plutonul meu i-am ^incercuit si i-am impus sa cedeze.”
Apoi a venit o alta telegrama: ”O parte din banda condusa de Petrenco a disparut. Astazi ^impreuna cu plutonul atamancei Marusia au patruns ^in oras. I-am distrus din nou. Petrenko si Marusia au fost executati. Fa aici ordine revolutionara. Stiu ca nu o sa te ^incurce ceva, orice ar fi. Eu plec la Kubani. Acolo atamanul Avtonomov ameninta sa execute tot stabul. Trebuie rezolvat conflictul.”
^In dimineata de 6 iunie trenul lui Stalin, ^incerca sa intre ^in oras si da t^arcoale orasului pe cai ocolite, duplite cu trenuri. ^In sf^arsit a putut sa fie vazuta cladirea garii. Stalin a intrat ^in oras pe masina blindata, iar trenul blindat l-au parcat pe un peron al garii sud – estice.
Lantul viu
Harkov. Lugansk. Tarit^in/ Martie – iulie, anul 1918.
La ^inceputul lunii martie a anului 1918, Kliment Vorosilov – membru al partidului bolsevicilor din anul 1930, fost lacatus, arestant si exilat – a organizat Primul pluton Socialist din lugansk pentru apararea harkovului de reigmentele germano-austriece-ungare.
La ^inceputul lunii aprilie doua armate de bolsevici, inclusiv plutonul lui Vorosilov, se retrageau pe calea ferata ^in directia Tarit^inului, duc^and cu sine arme, p^aine, lucruri pretioase, tipografii si familii – tot! Mai mult de 80 de mii de oameni ^in 3034 vagoane, agatate de 714 locomotive, pazite de trenuri blindate se ^intindeau pe zeci de verste prin stepa infinita a Rusiei de Sud.
De-a lungul ^intregului drum trebuia sa lupti contra atacurilor permanente a armatei generalului Krasnov, Mamantov si Fithelaurov. De doua ori pe zi, dimineata si seara, esaloanele erau bombardate de ^impuscaturi de pe aeroplane, podurile si turnurile de apa de-a lungul drumului erau detonate, iar sinele caii ferate demontate si ^imprastiate prin stepa. Cei din Armata Rosie ocupau o pozitie de aparare pe perimetru, reparau podurile, adunau sinele si cautau sa gaseasca apa. Sute de oameni se ordonau ^intr-un lant viu p^ana la cea mai apropiata f^ant^ana si cu caldarile, ceaunile, cestile transmiteau apa spre esaloane.
Peste o luna alimentele ^incepusera sa se termine. A trebuit sa fie trimise plutoane de ostasi prin satele apropiate si sa cerseasca sau sa ia cu sila alimentele.
S-a adunat un esalon ^intreg de raniti si bolnavi – 600 de oameni, iar p^ana la Tarit^in erau ^inca c^ateva saptam^ani de drum. Au decis sa trimita ranitii ^inainte.
La 22 mai esalonul sanitar cu steagul Crucii Rosii, sub paza trenului blindat si a plutonului Armatei Rosii a ajuns la statia Surovkino la 260 de verste de la Tarit^in. Noaptea trenul blindat a plecat mai departe ^in recunoastere. Nimic nu prevestea ca se va ^int^ampla vre-o nenorocire. Dar ofiterul de serviciu de pe peron s-a dovedit a fi un informator al inamicului. Un sunet de telefon si la rasaritul soarelui esalonul a fost bombardat de artilerie. Apoi a venit ^in atac cavaleria si pedestrimea. La ora 9 dimineata masacrul s-a ^incheiat. Vii au ramas doar 70 de oameni.
Peste doua zile a avut loc ^inmorm^antarea si mitingul funerar.
La 2 iunie esaloanele au ajuns la Don. A ramas ultima portiune drum, ^inca 150 de verste, dar podul de cale ferata era detonat. Ocup^and o pozitie de aparare pe perimetru, s-au apucat sa construiasca altul. L-au finisat doar catre sf^arsitul lunii dupa un lucru sub soarele arzator, bombardari, atacuri armate si ploaie de gloante. La 2 iulie ultimul tren a trecut Donul. Unitatile Armatei Rosii au dat lovitura din partea Tarit^inului si drumul a fost deschis. Garnizoana Tarit^inului a primit sute de locomotive, trenuri blindate complet armate si 30 de mii de ostasi cu experienta ^in lupta.
Hotelul ”Lux”!
Tarit^in. 5 iunie anul 1918
Un tren special de la Comitetul Principal al Petrolului al Guvernului Bolsevic a ajuns la gara de sud-est a Tarit^inului din Moscova. 9 vagoane de prima clasa. Trenul nu a putut dintr-o data sa se apropie de oras: multe cai ferate erau ocupate aleatoriu de esaloane cu ostasi ce se ^intorceau de pe front, unitati ce se retrageau de la Rostov si refugiati, inclusiv Guvernul Republicii Sovetice de pe Don, care a fugit dupa ofensiva armatei generalului Krasnov. Spre seara au reusit sa treaca trenul la gara Caucaziana, de unde el trebuia sa plece la Baku. ^In el se afla ^imputernicitul comitetului, inginerul Alexeev – fiul unei revolutionare foarte cunoscute ^in trecut– cu doi fii de c^ate 14 si 16 ani, ”tineri ingineri”. Din ordinul lui Trotki, lui Alexeev i s-au acordat 9 milioane de ruble pentru reparatia uzinelor petroliere la Baku si asigurarea aprovizionarii ne^antrerupte pe Volga ^in sus. Din cauza actiunilor de lupta de la Caucaz, drumul catre Baku a fost ^inchis.
Pe peron Alexeev a fost ^int^alnit de socialist revolutionerul Kotov – comisarul uezdului pus de catre Guvernului Provizoriu la Tarit^in si cumulativ avocat de tribunal.
Se vede nu vrea soarta sa ^infaptuiti cele ce a-ti palnificat la Baku, – a zis ^incet Kotov. – Vom ^incerca aici la Tarit^in.
Vom ^incerca, – a cazut de acord Alexeev.
Unde vreti sa Va opriti?
La cel mai bun hotel al orasului.
Atunci hotelul ”Lux”!
Fostul locotenenet Stepianint, iar acum comandantul echipei Armatei Rosii care pazea gara Caucaziana a orasului Tarit^in, a atras atentia la un grup straniu de oameni cu doi copii minori. A observat, ca cei doi sefi se comportau ^increzuti si relaxati, z^ambeau. Dar iata ceilalti paisprezece aratau foarte suspecti: fiecare din ei avea ^intr-o m^aina o valiza, iar ^in cealalata un geamantan impunator. Mai mult ca at^at, geamantanele erau toate identice. Necat^and la arsita de afara, ei erau ^imbracati cu sacouri. Fiind un fost militar, Stepianint a ghicit dupa umflaturile abia vizibile din partea st^anga, ca ei toti sunt ^inarmati. Si ce priviri! Studiau situatia iute, exact si neobservabil.
Fostul locotenent a decis sa-i urmareasca pe cei veniti. Se tinea la o distanta decenta si i-a condus p^ana la hotel. Dupa luxul hotelului a ^inteles, ca nu a dat gres: oaspetii orasului detineau o suma de bani mai mult dec^at decenta, dar nu erau functionari de stat, altfel ar fi fost ^int^alniti de cineva dintre sefimea orasului sau a armatei. Stepianint a recunnoscut pe avocatul de tribunal Kotov, pe care de multe ori la vazut la tribunal, unde asigura escorta condamnatilor. Fostul locotenent a decis sa dedice tot timpul sau liber urmaririi grupului straniu.
Orasul de uezd al teatrelor.
Tarit^in. 28 mai anul 1918.
Trenul nostru a ajuns la ora 4 dimineata. Peronul era pustiu. Nimeni nu ne ^int^alnea.
Nu e de mirare, – a ghicit g^andurile mele generalul. – Cu asa o situatie militar-anarhica din tara nimeni nu era ^in stare sa presupuna c^and vom ajunge. Si daca vom ajunge noi ^in genere! Aratati-mi orasul, subofitere! Nu vom pierde timpul!
L-am condus pe general prin centrul orasului spre faleza. Sa fu sincer, imaginea Tarit^inului dimineata crea o impresie jalnica, a ramas acelas oras de uezd al cazacilor, mosierilor, fabricantilor si pescarilor, cu drumuri late nepavate si cu lumini electrice. Linia de tramvai?! E ceva nou! Nu am observat-o dintr-odata obisnuit fiind cu tramvaiele de la Peterburg. Vagonasul, a trecut hodorogind pe sinele subtiri, catre Soborul lui Alexandru Newskii si s-a ascuns printre cladirile cu trei etaje si fulminat mai departe printre vilele negustorilor, depozitele din caramida alba si rosie si casutele de lemn a locuitorilor, ^inconjurate de gradini cu garduri de sc^andura nevopsita. Nu departe de sobor se vedeau vre-o doua biserici albe cu cupole verzi, iar alaturi doua parcuri, orasanesti, remarcabile fiind doar prin bancile lor si r^andurile de plopi ^inalti. Plopii deja ^i-si scuturau semintele, acoperind totul ^in jur cu puf alb si astfel creau iluzia unui strat de zapada care nu se topeste desi afara e o vara devreme. Ziua ca de obicei va fi arsita.
Printre parcuri era amplasat un bazar, unde la umbra zarzarilor si merilor pe mesute, iar ^in unele locuri direct pe cutii de lemn, femeile vindeau c^arnaturi, p^aine de casa, covrigi, rosii si castraveti iar pescarii propuneau pestele prins de dimineata.
P^ana la cobor^area catre Volga se lasau vazute pravalii, taverne si c^arciume. Jos, chiar l^anga apa, – un drum larg, batatorit de carute, care trecea de-a lungul malului spre centrul orasului . Aici erau amplasate cheiurile ^intreprinzatorilor individuali si companiilor mari. Cheiurile ^intreprinzatorilor individuali reprezentau ^in sine niste casute de lemn cu acoperis ^in doua caturi, iar ^in fata lor ^in apa niste st^alpi, acoperiti cu sc^anduri groase. Aici acostau barcile barcile micilor comersanti si a transportatorilor de sare si mustar, iar de pe malul opus din satucul Bukatin sunt aduse la bazarurile orasanesti fructe si legume. Cheiurile marilor companii –niste luntri cu constructii adaugate ^in doua trei etaje – se ^inaltau peste suprafata Volgai.