Valuri alb-ro?ii ?n ?ari??n ?i ?mprejurimi
Шрифт:
Sunt de acord.
Iar acum despre lucru, – a zis Snesarev dupa ce a luat cina. – Peste c^ateva zile noi vom veni la Tarit^inul Dumneavoastra natal, unde va trebui sa organizam apararea lui, – generalul din nou a ^intins pe masa harta imensa. – Orasul are o importanta strategica, pentru ca doar pe aici se pot asigura livrarile de alimente ^in provinciile centrale a tarii, inclusiv la Moscova si Petrograd. De la nord-vest spre oras vine armata germana cu generalul Krasnov si cu haidamacii. De la sud-vest Armata de Voluntari de pe linia Astrahani-Tarit^in-Kam^isin ^incearka sa se uneaska cu cazacii de la Ural, armata amiralului Kolciak, Armata Populara a Samariei. De la sud ^inainteaza cazacii de pe Don, din Kazani, Astrahan, Teri, Ural si chiar ^inchipuiti-va! – cazacii din Orenburg. Dupa unirea tuturor acestor armate si semiarmate va fi oprit complet nu doar fluxul de alimente din provinciile de sud, dar si livrarile de petrol de la Marea Kaspika. Va veni o foame completa. Automobilele simple si masinile blindate se vor opri. Apoi grupul unit de armate, mai mult ca sigur se va misca de-a lungul r^aului Volga spre Moscova si va decide rezultatul razboiului civil ^in folosul sau.
Se primeste o situatie patetica, foarte ambigua, – am zis eu indecis, socat fiind de cele auzite. – Totul e contra noastra!
Exact asa, – a zis imperturbabil Snesarev.
Ca totdeauna, complexitatea ^inalta a sarcinii i-a provocat o crestere a energiei mintale si o concentrare a atentiei la micile detalii, prin care dupa cum credea el, poate fi gasita cea mai eficienta rezolvare a sarcinii puse.
^In plus, situatia noastra se agraveaza din cauza amplasarii orasului ^intr-o pozitie foarte rea pentru aparare, deoarece acolo lipsesc cu desav^arsie ^imprejmuirile naturale – ^in jur e doar stepa, iar calea de retragere taiata de r^au.
La Tarit^in se spune doar Volga nu se zice r^au, – l-am corectat eu.
Uite cum? Curios… Tarit^inul cu suburbiile, fabricile si uzinele sale este ^intins pe o lungime de multe verste. Va trebui sa adunam puteri impunatoare, dar care nu sunt nici ^in oras, nici la comandamentul de la Moscova. Ne vom decide definitiv ce facem deja pe loc, dar trebuie sa ne pregatim de pe acuma, c^at suntem ^in drum. Cu at^at mai mult ca timp avem preadestul. Av^and ^in vedere situatia de pe caile ferate si agitatia care e pe drumul pe care mergem, nu se stie c^and vom ajunge la Tarit^in. Eu am reusit sa adun ceva literatura despre regiunea aceasta, dar foarte putina. Multe bibilioteci sunt jefuite sau ^inchise complet de noua putere, care zice ca aceasta literatura e daunatoare proletariatului, iar alte publicatii ^inca nu au publicat si slaba nadejde sa fie publicate c^andva. De fapt eu deja am destula informatie c^at sa-mi creez o impresie despre uezd si teritoriul aferent. Cu toate acestea am decis sa gasesc pe cineva, care a trait acolo, ca sa pot primi informatia din sursa directa si sa ma pot orienta mai usor pe loc. ^In plus nu se stie cum administratia locala ma va accepta, ^imbracat ^in mundir de general. ^In orice caz nu-mi voi scoate mundirul si premiile militare, sa mi se dea iertare. Acum povestiti-mi despre Dumneavoastra.
La ordin. Tata e un nobil, dar acesta e doar un titlu. Familia a saracit c^ateva generatii ^in urma. Mama – femeie de cazaci. Am absolvit gimnaziul, apoi scoala de cavalerie.
Cum de a-ti putut sa finisati gimnaziul din Tarit^in daca locuiati pe malul st^ang. Doar nu este nici un pod.
C^and timpul ^i-mi piermitea, tata cu bunelul ma duceau cu luntrea. Ei t^arguiau acolo cu peste. Iarna mergeam singur pe ghiata. Iar daca lipseam de la lectii, ^invatam acasa ^in sala de lectura. Apoi dadeam examenele.
Minunat m-a laudat generalul. – At^at de tare Va trageati la carte?
Da mereu am visat sa fac cariera militara, nu de pescar sau mestesugar. Iar ^in oras p^ana ^in ziua de azi nu este nici o scoala sau universitate.
Meritati laude. Eu am citit, ca cazacii c^andva au construit acolo o fortareata. S-a mai pastrat?
Nu, cu parere de rau. Prima fortareata a fost construita pe insula Flam^anda(Golodn^ai) ^in secolul al XVI-lea, pentru opri atacurile tatarilor din Astrahani spre Moscovia. Apoi au construit ^inca una, mai mare, pe malul drept la confluenta cu r^aul Tarita (^Imparateasa). Pe insula Flam^anda demult nu mai locuieste nimeni, doar pasc vitele. Ambele fortarete au fost distruse si arse ^in timpul rascoalelor cazacesti si revoltelor taranesti.
Generalul din nou s-a uitat la harta.
Caile ferate… ramificarile Sud-Estica, Donetk si Vladikavkaz… M-da… toate drumurile merg spre Tarit^inn. Se vede ca va fi o batalie pe cinste. E clar deja ca ^in uezd traiesc cazacii. Dar la Tarit^in?
Negustorii, fabricantii si imigrantii, mai ales nemtii. Este deasemena si prezenta strainilor: consulatul, depozitul de petrol Nobel, uzina metalurgica Dumo si uzina de tunuri a lui Vickers. Mai este si uzina de arme si de munitii.
Deci munitii vom putea sa producem singuri. Deja e bine. Cum e populatia orasului la momentul actual?
Cred ca vre-o suta de mii.
Pe masina blindata
Moscova. Tarit^in. Mai anul 1918.
Fedea o sa fii secretarul meu la comisariatul popular? ^Imreuna cu Nadea, – Stalin l-a ^intrebat pe Alliluev, vechiul sau prieten.
Si Fedor s-a dus – era obisnuit sa se supuna lui Stalin, fara discutii.
De vre- doua luni Comisariatul Popular pentru Afaceri Etnice, era format doar din ei trei.
La 23 mai – Ordjonikidze – comisar exceptional al Sudului Rusiei si prietenul lui Stalin – telegrafia de la Tarit^in ca situatia ^in oras nu e cea mai buna, trebuiesc luate masuri, iar bolsevicii de pe loc sunt prea ”mol^ai”. Orice ^incercare de ai ajuta o privesc ca pe o ingerinta ^in treburile lor. La gari stau trenuri cu p^aine gata de a fi trimise la Moscova si Petrograd, dar ele nu se trimit. Iar ^in jurul Tarit^inului ^i-si face de cap contrarevolutia.
La 29 mai Sovetul Comisarilor Poporului l-a numit pe Stalin sef al achizitiilor alimentare din sudul Rusiei, i s-au acordat ^imputerniciri de exceptie. Ave o ^insarcinare – prin orice mijloace sa asigure cu alimente provinciile centrale ^infometate a tinerei Republici Sovetice. ^Impreuna cu Fedor si sora sa Nadejda el s-a pornit la Tarit^in – cea mai importanta citadela a bolsevicilor si un nod de transport la sudul tarii, de unde pot fi adunate milioane de puduri de alimente.
La 4 iunie, fiind ^insotit de 450 de puscasi letonieni, Stalin si Alliluevii au venit la gara Moscovei, Kazani, duplita de vagabonzi si copii flam^anzi fara adapost. Cu toate ca avea recomandarea Sovetului Comisarilor Poporului, un tren pentru ei nu era de gasit. Stalin se certa ^indelung cu seful garii si cu ofiterul de serviciu, le arata mandatul Comisarului Poporului, striga, ameninta si ^in sf^arsit asta a avut efect – a fost gasit un tren pentru ei. Dar Stalin chiar atunci s-a refuzat de trenul acela. El avea nevoie de un esalon de tren cu telegraf, blindat si cu platforme pentru tunuri si masini blindate. Seful garii sub amenintarea ca va fi executat, p^ana la urma a gasit trenul necesar. Tunul si doua masini blindate au fost amplasate pe platforma.
Detasamentul de puscasi letonieni a fost repartizat ^in vagoane de clasa a treia, iar Stalin si Alliluevii s-au asezat ^intr-un vagon-salon care apartinea c^andva starului romantelor tiganesti Anastasia Vialiteva, vagonul era capitonat cu matasa sinilie. S-au ^indreptat spre sud.
Nimeni nu stia, daca vor ajunge ei la locuul de destinatie, pentru ca trenurile erau ^in permanenta atacate de numeroasele bande de maroderi si plutoane de anarhisti cu steaguri negre. Armata germana continua ofensiva, iar cazacii generalului Krasnov si Fithelaurov actionau ^in apropierea imediata cu Tarit^inul.
Stalin dormea ^in vagon, iar fratele si sora ^intr-un cupeu separat. Trenul se misca cu ^incetineala. Calea ferata era duplita cu esaloane militare si trenuri goale, aruncate la ^int^amplare. Deseori liniile de cale ferata erau desfacute de catre anarhisti si cazaci. Noaptea trenul trimis de Comisarul Popular trecea pe l^anga gari fara sa se opreasca sau se ascundea pe caile ferate de rezerva. Garile erau la fel de periculoase, ca si locul dintre ele: ^intunecoase, murdare, pe platforme erau ostasii beti, sunetul acordeonului, dar cel mai des ^impuscaturi. De altfel, trenul putea rezista.